Cum mi-am planuit moartea - Capitolul 3: Geena

-De unde stii tu asta?!?
-Eu...
-Ma rog. Plangeam din cauza unui motiv personal. Nu sunt obligata sa-ti spun tie ce si cum.
-Dar, te rog...
-Oh, bine. Asaza-te, spuse Geena aratandu-mi fotoliul de langa semineu. Mama ta, cand traia, avea un fel de putere...nu stiu cum sa-ti explic, dar de obicei ceea ce visa ea se intampla. Nu mereu, dar de obicei da.
-Cum asa? Avea o putere paranormala?!
-Cam asa ceva. Intr-o zi ea te-a visat pe tine intr-un cabinet al unui doctor. Tu trebuiai sa faci niste teste pentru a vedea daca boala pe care un doctor credea ca o ai, aveai o boala in acel vis, este adevarata.
-Ce boala? am intrebat mirata, pentru ca eu nu ma mai imbolnavisem demult, ci doar avusesem mici raceli inofensive.
-Nu stiu si nici mama ta nu stia. Ideea este ca tu erai acolo si aveai aceea boala si nu era nicio urma de parintii tai. Dar picatura care a umplut paharul a fost cand tu mi-ai spus "Sper ca o sa fie bine, mama" mie. Atunci mama ta s-a speriat pentru ca si-a dat seama ca ceva nu e in regula.
-Si care e faza? De ce plangeai?
-Pentru ca simptomele din vis se potriveau cu cele de ieri. Cred ca e ceva in neregula cu tine, Kathy.
Am ramas inmarmurita. Deja erau prea multe informatii pentru a le mai putea controla. Mama avea puteri paranormale iar eu eram bolnava de o boala grava?!? Deja era prea mult pentru o zi asa ca m-am dus, fara sa mai spun niciun cuvant, in camera mea. Am inchis fereastra care ramasese deschisa si m-am intins pe pat. Am incercat sa-mi alung toate gandurile si in curand am adormit intr-un somn fara vise.

---------------------------------------------------------------------------
NOTA AUTORULUI: Imi pare rau dar nu am prea avut timp sa scriu asa ca o sa trebuiasca sa va multumiti cu acest capitol scurt timp de doua saptamani, pana cand apare al patrulea capitol. Pa, pa.

Cum mi-am planuit moartea: Capitolul 2 - Scoala

Ora de engleza. Profa ne da lista cu lecturile suplimentare pe care trebuie sa le citim pana luna viitoare.
-Vreau sa fac o schimbare, spuse doamna McLewis, asa ca o sa va las pe voi sa alegeti cartile pe care le veti citi. O sa chem cate un elev la tabla si el v-a spune colegilor o carte care lui i-a placut si pe care o recomanda si colegilor. Jebediah, tu esti primul.
Jebediah Levin este cel mai timid copil din clasa. El nu are niciun prieten, decat PSP-ul, pe care se joaca in fiecare pauza, fiecare minut.
-Eu as vrea sa le recomand celorlalti cartea Calatoriile lui Gulliver de Jonathan Swift.
-Multumesc, Jebediah. Urmatorul este...Aariana.
Aariana Trevor este o fata simpatica, carismatica si prostuta, dar o iubesc asa cum e ea. Ea este cea mai buna prietena a mea.
-Eu spun sa cititi revista Sugar, spuse Aariana zambind.
-Aariana, trebuie sa recomanzi o carte, dar cum tu nu prea citesti o sa spun eu una in locul tau: Cei trei muschetari. Cred ca toata lumea stie de cine a fost scrisa. Acum, treci la loc!
Dupa Aariana, a venit randul meu. Cartea mea preferata din totdeauna a fost Swallows and Amazons asa ca pe aceasta le-am spus-o copiilor sa citeasca. Dupa mine au mai urmat sapte elevi, toata clasa avand in total zece carti de citit pana luna viitoare. O sa va para mult, dar noi suntem obisnuiti.
Ziua de scoala s-a incheiat la ora trei si jumatate cu ora de matematica. Cand am ajuns acasa mi-am adus aminte ce ma framanta azi-noapte: Geena plansese. Si era din cauza mea! Asa ca am fugit repede la ea. Dar cand am ajuns am vazut ca se uita la serialul ei preferat asa ca nu am intrerupt-o.
M-am dus direct in camera, mi-am pus niste haine de casa, dupa care mi-am scos o carte si am inceput sa citesc. Am citit cam o ora, pana cand am auzit un sunet venit de jos. Am coborat in graba pe scari. La inceput nu mi-am dat seama ce se intamplase, insa dupa mi-am dat seama ca Geena plecase, fara sa-mi spuna nimic! M-am ingrijorat putin, dar m-am gandit ca oricum ea nu trebuie sa-mi dea de stire inainte de orice face. Este alegerea ei. Asa ca m-am intors spre camera mea si am incercat sa trag un pui de somn. Insa nu am reusit. Ma tot gandeam la Geena si unde s-o fi dus. Si cum stateam eu asa pe pat, gandindu-ma la ea, am auzit sunetul usii deschizandu-se si inchizandu-se. Am asteptat putin, dupa care am fugit pe scari. Era Geena.
-Mama, buna. Unde ai fost?
-Cu treburi...Tu ce faci? M-ai asteptat sa vin?
-Nu chiar...da! Vreau sa te intreb ceva...
-Da...
-De ce plangeai azi-noapte?

Cum mi-am planuit moartea:Capitolul I - Bataia cu bulgari

Ma numesc Katherine Marie Armstrong. Am murit acum doua luni, la o saptamana dupa ce am implinit 15 ani, si as vrea sa va spun povestea mea.

Am fost un copil orfan, parintii mei murind intr-un accident de masina. Insa matusa mea, Geena, impreuna cu sotul ei, Matthew, a avut grija de mine ca de copilul ei. Ea nu putea avea copii asa ca era foarte bucuroasa sa ma aiba pe mine. Insa complicatiile au inceput la varsta de zece ani, cand am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau. Simteam ca ma durea tot corpul. Geena spunea ca nu e decat o raceala si imi tot dadea supa de pui. Dar intr-o iarna cand am iesit cu colegii, a fost ingrozitor.

Era iarna, mai exact Ajunul Craciunului, si ningea cu fulgi mari si pufosi. Abia terminasem de impodobit bradul impreuna cu Matthew, cand m-a sunat Ariana, cea mai buna prietena a mea, daca vreau sa ies sa ne jucam cu bulgari. Pe atunci aveam doisprezece ani. Am acceptat desigur, dar  nu inainte sa o intreb pe matusa mea. Ea a fost de acord, desi mi-a zis sa am grija pentru ca nu ma mai jucasem prin zapada demult si puteam aluneca pe gheata si lovita in fata cu bulgari mai tari.

Am iesit afara. Mi-am pus manusile si caciula in stil frantuzesc pe cap si m-am indreptat spre parc, locul de intalnire al “gastii mele”. Dar cand am ajuns ei deja ma asteptau ascunsi pe dupa banci gata sa ma “bulgaresca”.

-Stop! Nu sunt pregatita!

-Prea tarziu, Kat. Ai intarziat!

Si asta a fost. Au inceput sa de cu bulgari in mine si eu eram acolo neajutorata in mijlocul lor. Dar in scurt timp mi-am recapatat puterile si am reusit sa ma apar tot cu bulgari.

Dupa o bataie zdravana cu bulgari am ajuns acasa cu fata rosie dar cu fata zambitoare. Insa am avut un cosmar cand m-am schimbat. Corpul meu era vanat si primul lucru la care m-am gandit au fost bulgarii. Oare au fost aruncati chiar atat de tare incat eu sa ma invinetesc in halul asta? Nu credeam ca sunt asa de fragile. M-am dus la Geena imediat s ii-am explicat ce si cum. S-a uitat la mine cu ochii ingroziti si mi-a spus sa ma duc la mine in camera si mi-a dat o crema cu care sa ma dau spunandu-mi sa nu ma ingrijorez ca nu e nimic.

Mai tarziu am coborat in bucatarie sa “fur” ceva din frigider pentru ca steam ca nu aveam voie sa mai mananc la ora aceea tarzie din noapte. Dar cand am intrat am fost socata ca Geena plangea. Nu o mai vazusem niciodata plangand. Deodata ce-am vazut-o m-am reatras in camera mea. Avusesem noroc ca nu ma vazusem deoarece as fi avut niste explicatii de dat. Dar oare de ce Geena plangea? Ce se intamplase? Tebuia sa aflu.

Sarbatori fericite!

Buna tuturor! As vrea sa va urez sarbatori fericite si sper ca mosu' sa va aduca tot ce va doriti in aceasta seara. Insa va rog sa nu uitati ce sarbatorim cu adevarat: nasterea lui Hristos. Multi oameni, de Craciun, uita adevarata semnificatie pentru ei insemnand numai mancare. Insa este mult mai mult. Este o noapte in care Iisus s-a nascut si asta ar fi lucrul l-a care noi trebuie sa ne gandim instantaneu cand auzim cuvantul Craciun.
Sper ca nu ati uitat semnificatia adevarata. Va urez un Craciun fericit, si pentru ca eu o sa plec pe 28 decembrie din tara, s-ar putea sa nu mai postez nimic pana pe 11 ianuarie cand ma intorc inapoi. Dar daca gasesc o portita de scapare la un calculator, atunci voi posta si capitolul I din Cum mi-am planuit moartea.
De asemenea m-am gandit la ceva. Cum eu nu am terminat povestea aceasta, poate imi veti da voi o mana de ajutor. Dar nu acum. Cand voi avea nevoie va voi spune. Dar voi sa fiti pregatiti.

Cum mi-am planuit moartea: Prolog

Camera era foarte spatioasa. Peste tot predomina albul si miros de spirt.

-Asaza-te, te rog.

Patul pe care se aseza era alb, acoperit de o folie de plastic. Doua personae i se alaturara. Un barbat si o femeie. El arata cam de 40 de ani, cu parul putin incaruntit. Ochelarii sai aveau niste rame groase negre. Femeia de langa el era inalta cu parul roscat ondulat si fata pistruiata. Ochii sai verzi ca niste smaralde iti inspirau incredere. Pentru o secunda ea se uita la fiinta asezata pe pat, bland. Dupa care isi muta privirea catre doctor.

-Nu stim nimic, inainte sa facem niste teste. O sa va dau sa completati o fisa, pentru a vedea daca este posibil sa faca acel test despre care am vorbit luni.

-Foarte bine. Si, presupun ca-i veti face un control acum, nu?

-Exact. Doar formalitati, ca orice doctor. Poftiti fisa.

Doctorul ii inmana barbatului o fisa alba cu o gramada de intrebari pe ea. De asemena ii dadu si un pix. Barbatul iesi din camera, inauntru ramanand numai dcotorul, femeia si fata de pe pat.

Dupa ce o examina, doctorul o lua departe pe asistenta sa-i zica ceva. In timpul acesta femeia ii murmura fetei:

-O sa fie bine, draga mea. Totul va fi bine. Iti promit, Kathy.

-Sper si eu, mama, raspunse fata.

Chiar daca Kathy avusese un ton sigur, ea stia ca nu va fi chiar foarte bine, dar isi pastra tristetea in suflet si nu si-o scotea afara, ci se purta ca si cand ar fi fost sigura pe cuvintele pe care le spusese.

Buna.

Buna! Deci, acesta este blogul meu si voi posta mai multe povestiri, fiecare impartita pe capitole. Voi posta un nou capitol odata la doua saptamani. Daca se intampla cumva sa nu respect timpul de postat inseamna ca nu am avut timp. Prima dintre povesti se numeste Cum mi-am planuit moartea si va debuta pe 24 decembrie. Sper sa va placa. Pa, pa.