vineri, 24 decembrie 2010

Cum mi-am planuit moartea: Prolog

Camera era foarte spatioasa. Peste tot predomina albul si miros de spirt.
-Asaza-te, te rog.
Patul pe care se aseza era alb, acoperit de o folie de plastic. Doua personae i se alaturara. Un barbat si o femeie. El arata cam de 40 de ani, cu parul putin incaruntit. Ochelarii sai aveau niste rame groase negre. Femeia de langa el era inalta cu parul roscat ondulat si fata pistruiata. Ochii sai verzi ca niste smaralde iti inspirau incredere. Pentru o secunda ea se uita la fiinta asezata pe pat, bland. Dupa care isi muta privirea catre doctor.
-Nu stim nimic, inainte sa facem niste teste. O sa va dau sa completati o fisa, pentru a vedea daca este posibil sa faca acel test despre care am vorbit luni.
-Foarte bine. Si, presupun ca-i veti face un control acum, nu?
-Exact. Doar formalitati, ca orice doctor. Poftiti fisa.
Doctorul ii inmana barbatului o fisa alba cu o gramada de intrebari pe ea. De asemena ii dadu si un pix. Barbatul iesi din camera, inauntru ramanand numai dcotorul, femeia si fata de pe pat.
Dupa ce o examina, doctorul o lua departe pe asistenta sa-i zica ceva. In timpul acesta femeia ii murmura fetei:
-O sa fie bine, draga mea. Totul va fi bine. Iti promit, Kathy.
-Sper si eu, mama, raspunse fata.
Chiar daca Kathy avusese un ton sigur, ea stia ca nu va fi chiar foarte bine, dar isi pastra tristetea in suflet si nu si-o scotea afara, ci se purta ca si cand ar fi fost sigura pe cuvintele pe care le spusese.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu