Cum mi-am planuit moartea - Capitolul 3: Geena

-De unde stii tu asta?!?
-Eu...
-Ma rog. Plangeam din cauza unui motiv personal. Nu sunt obligata sa-ti spun tie ce si cum.
-Dar, te rog...
-Oh, bine. Asaza-te, spuse Geena aratandu-mi fotoliul de langa semineu. Mama ta, cand traia, avea un fel de putere...nu stiu cum sa-ti explic, dar de obicei ceea ce visa ea se intampla. Nu mereu, dar de obicei da.
-Cum asa? Avea o putere paranormala?!
-Cam asa ceva. Intr-o zi ea te-a visat pe tine intr-un cabinet al unui doctor. Tu trebuiai sa faci niste teste pentru a vedea daca boala pe care un doctor credea ca o ai, aveai o boala in acel vis, este adevarata.
-Ce boala? am intrebat mirata, pentru ca eu nu ma mai imbolnavisem demult, ci doar avusesem mici raceli inofensive.
-Nu stiu si nici mama ta nu stia. Ideea este ca tu erai acolo si aveai aceea boala si nu era nicio urma de parintii tai. Dar picatura care a umplut paharul a fost cand tu mi-ai spus "Sper ca o sa fie bine, mama" mie. Atunci mama ta s-a speriat pentru ca si-a dat seama ca ceva nu e in regula.
-Si care e faza? De ce plangeai?
-Pentru ca simptomele din vis se potriveau cu cele de ieri. Cred ca e ceva in neregula cu tine, Kathy.
Am ramas inmarmurita. Deja erau prea multe informatii pentru a le mai putea controla. Mama avea puteri paranormale iar eu eram bolnava de o boala grava?!? Deja era prea mult pentru o zi asa ca m-am dus, fara sa mai spun niciun cuvant, in camera mea. Am inchis fereastra care ramasese deschisa si m-am intins pe pat. Am incercat sa-mi alung toate gandurile si in curand am adormit intr-un somn fara vise.

---------------------------------------------------------------------------
NOTA AUTORULUI: Imi pare rau dar nu am prea avut timp sa scriu asa ca o sa trebuiasca sa va multumiti cu acest capitol scurt timp de doua saptamani, pana cand apare al patrulea capitol. Pa, pa.

Cum mi-am planuit moartea: Capitolul 2 - Scoala

Ora de engleza. Profa ne da lista cu lecturile suplimentare pe care trebuie sa le citim pana luna viitoare.
-Vreau sa fac o schimbare, spuse doamna McLewis, asa ca o sa va las pe voi sa alegeti cartile pe care le veti citi. O sa chem cate un elev la tabla si el v-a spune colegilor o carte care lui i-a placut si pe care o recomanda si colegilor. Jebediah, tu esti primul.
Jebediah Levin este cel mai timid copil din clasa. El nu are niciun prieten, decat PSP-ul, pe care se joaca in fiecare pauza, fiecare minut.
-Eu as vrea sa le recomand celorlalti cartea Calatoriile lui Gulliver de Jonathan Swift.
-Multumesc, Jebediah. Urmatorul este...Aariana.
Aariana Trevor este o fata simpatica, carismatica si prostuta, dar o iubesc asa cum e ea. Ea este cea mai buna prietena a mea.
-Eu spun sa cititi revista Sugar, spuse Aariana zambind.
-Aariana, trebuie sa recomanzi o carte, dar cum tu nu prea citesti o sa spun eu una in locul tau: Cei trei muschetari. Cred ca toata lumea stie de cine a fost scrisa. Acum, treci la loc!
Dupa Aariana, a venit randul meu. Cartea mea preferata din totdeauna a fost Swallows and Amazons asa ca pe aceasta le-am spus-o copiilor sa citeasca. Dupa mine au mai urmat sapte elevi, toata clasa avand in total zece carti de citit pana luna viitoare. O sa va para mult, dar noi suntem obisnuiti.
Ziua de scoala s-a incheiat la ora trei si jumatate cu ora de matematica. Cand am ajuns acasa mi-am adus aminte ce ma framanta azi-noapte: Geena plansese. Si era din cauza mea! Asa ca am fugit repede la ea. Dar cand am ajuns am vazut ca se uita la serialul ei preferat asa ca nu am intrerupt-o.
M-am dus direct in camera, mi-am pus niste haine de casa, dupa care mi-am scos o carte si am inceput sa citesc. Am citit cam o ora, pana cand am auzit un sunet venit de jos. Am coborat in graba pe scari. La inceput nu mi-am dat seama ce se intamplase, insa dupa mi-am dat seama ca Geena plecase, fara sa-mi spuna nimic! M-am ingrijorat putin, dar m-am gandit ca oricum ea nu trebuie sa-mi dea de stire inainte de orice face. Este alegerea ei. Asa ca m-am intors spre camera mea si am incercat sa trag un pui de somn. Insa nu am reusit. Ma tot gandeam la Geena si unde s-o fi dus. Si cum stateam eu asa pe pat, gandindu-ma la ea, am auzit sunetul usii deschizandu-se si inchizandu-se. Am asteptat putin, dupa care am fugit pe scari. Era Geena.
-Mama, buna. Unde ai fost?
-Cu treburi...Tu ce faci? M-ai asteptat sa vin?
-Nu chiar...da! Vreau sa te intreb ceva...
-Da...
-De ce plangeai azi-noapte?