luni, 27 decembrie 2010

Cum mi-am planuit moartea:Capitolul I - Bataia cu bulgari

Ma numesc Katherine Marie Armstrong. Am murit acum doua luni, la o saptamana dupa ce am implinit 15 ani, si as vrea sa va spun povestea mea.
Am fost un copil orfan, parintii mei murind intr-un accident de masina. Insa matusa mea, Geena, impreuna cu sotul ei, Matthew, a avut grija de mine ca de copilul ei. Ea nu putea avea copii asa ca era foarte bucuroasa sa ma aiba pe mine. Insa complicatiile au inceput la varsta de zece ani, cand am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau. Simteam ca ma durea tot corpul. Geena spunea ca nu e decat o raceala si imi tot dadea supa de pui. Dar intr-o iarna cand am iesit cu colegii, a fost ingrozitor.
Era iarna, mai exact Ajunul Craciunului, si ningea cu fulgi mari si pufosi. Abia terminasem de impodobit bradul impreuna cu Matthew, cand m-a sunat Ariana, cea mai buna prietena a mea, daca vreau sa ies sa ne jucam cu bulgari. Pe atunci aveam doisprezece ani. Am acceptat desigur, dar  nu inainte sa o intreb pe matusa mea. Ea a fost de acord, desi mi-a zis sa am grija pentru ca nu ma mai jucasem prin zapada demult si puteam aluneca pe gheata si lovita in fata cu bulgari mai tari.
Am iesit afara. Mi-am pus manusile si caciula in stil frantuzesc pe cap si m-am indreptat spre parc, locul de intalnire al “gastii mele”. Dar cand am ajuns ei deja ma asteptau ascunsi pe dupa banci gata sa ma “bulgaresca”.
-Stop! Nu sunt pregatita!
-Prea tarziu, Kat. Ai intarziat!
Si asta a fost. Au inceput sa de cu bulgari in mine si eu eram acolo neajutorata in mijlocul lor. Dar in scurt timp mi-am recapatat puterile si am reusit sa ma apar tot cu bulgari.
Dupa o bataie zdravana cu bulgari am ajuns acasa cu fata rosie dar cu fata zambitoare. Insa am avut un cosmar cand m-am schimbat. Corpul meu era vanat si primul lucru la care m-am gandit au fost bulgarii. Oare au fost aruncati chiar atat de tare incat eu sa ma invinetesc in halul asta? Nu credeam ca sunt asa de fragile. M-am dus la Geena imediat s ii-am explicat ce si cum. S-a uitat la mine cu ochii ingroziti si mi-a spus sa ma duc la mine in camera si mi-a dat o crema cu care sa ma dau spunandu-mi sa nu ma ingrijorez ca nu e nimic.
Mai tarziu am coborat in bucatarie sa “fur” ceva din frigider pentru ca steam ca nu aveam voie sa mai mananc la ora aceea tarzie din noapte. Dar cand am intrat am fost socata ca Geena plangea. Nu o mai vazusem niciodata plangand. Deodata ce-am vazut-o m-am reatras in camera mea. Avusesem noroc ca nu ma vazusem deoarece as fi avut niste explicatii de dat. Dar oare de ce Geena plangea? Ce se intamplase? Tebuia sa aflu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu